Povestea Globuleţului de lumină: Căutarea cunoașterii de sine și a esenței divine

Povestea Globuletului de lumina- cautarea cunoasterii de sine

 

Despre cautarea cunoasterii de sine

O Călătorie spre Lumină: Descoperă-ți adevărata esență și regăsește-ți lumina interioară

 

Am scris această poveste personală pentru a te inspira să pornești în căutarea cunoașterii de sine. O călătorie care te va duce în adâncul ființei tale, unde vei descoperi cine ești cu adevărat.

Povestea Globulețului de Lumină este o metaforă pentru călătoria noastră spirituală. Fiecare dintre noi suntem un glob de lumină, o ființă divină care a venit în această lume pentru a experimenta și a învăța.

În căutarea adevărului, putem alege să ne coborâm în lumea întunericului. Acolo vom întâlni provocări și obstacole care ne vor ajuta să creștem și să evoluăm.

Dar, chiar și în cele mai întunecate momente, trebuie să ne amintim că suntem ființe de lumină. Trebuie să ne hrănim sufletul cu iubire, înțelepciune și lumină, pentru a ne păstra legătura cu esența noastră autentică.

Această poveste este o invitație la trezire spirituală și de a porni în căutarea cunoașterii de sine. Este o invitație la a-ți descoperi adevăratul potențial și a trăi o viață plină de sens.

Te aștept cu drag în această călătorie!

 

Povestea Globulețului de Lumină

Odată, Globulețul de Lumină privi spre noaptea întunecată și simți o atracție nestăpânită să meargă și să descopere acea lume.

I s-a spus că, pentru a coborî acolo, va trebui să-și aleagă un trup-imagine, pentru că așa procedează toți cei din acea lume, ascunzându-și lumina în acele trupuri-imagine. Plin de nerăbdare, Globulețul de  lumină își spuse în sinea sa: “Voi coborî din lumină și voi explora și experimenta această lume fascinantă. Vreau să aflu cum este să merg prin noapte, să privesc întunecimea, să o simt și să o trăiesc. Înainte de toate, trebuie să mă gândesc sincer dacă doresc să fac această călătorie din pură curiozitate sau pentru a cunoaște cu adevărat această experiență.”

După ce găsi răspunsul, globulețul coborî purtând trupul-imagine al unui copil. Începu să învețe cum să trăiască în această lume. A învățat ce trebuie să facă pentru a fi în regulă, cum să se poarte pentru a fi acceptat, cum să facă fericiți pe ceilalți, cum să aleagă în funcție de dorințele altora. A învățat să judece, să se certe, să facă ceea ce cred alții că este bine pentru el, să devină competitiv, să se lupte pentru ceea ce își dorește, să se impună și multe alte astfel de lucruri.

Timpul a trecut, el a crescut și a devenit adult. Cu toate acestea, un gând nu-i dădea pace… ceva nu era în ordine în această lume în care trăia. De ceva vreme, tot zărea o mică lumină pe care o distingea cu greutate. Hotărât să afle ce este cu ea, s-a apropiat și a văzut că se mișcă ca un fulg. “Am să o urmez”, își spuse în gând, “este atât de frumoasă!” Totuși, toate fricile și îndoielile pe care le învățase încă din copilărie îl înconjurau. Nu știa ce să facă: să meargă după luminiță sau să rămână în loc. Atunci, luminița l-a îmbrățișat, iar el a simțit căldura și tandrețea ei. Îndrumat de aceasta, a început să meargă, iar sub pașii săi, luminițele se aprindeau și se transformau în mici flori de lumină. Entuziasmat, a început să danseze, iar miile de flori multicolore se adunau într-o mare lumină strălucitoare.

“Câte flori minunate am creat! Și uite ce lumină imensă am generat! Ce poate fi oare?” se întrebă el. Atunci o voce din adâncuri i-a mărturisit: “Am fost mereu aici… sunt dorința sufletului tău, iar dorințele tale tainice sunt și ale mele!” El a răspuns entuziasmat: “Te aud! Te aud din ce în ce mai clar… Toată această lumină am făcut-o împreună!” Cu un glas ca de clopoțel, vocea i-a spus: “Și încă multe altele vom face împreună… Ridică-ți acum privirea!”

El și-a ridicat ochii și a văzut un trandafir imens. A început să alerge spre trandafir și simțea că aproape zbura. Cu cât se apropia de trandafir, cu atât îi devenea mai clar că lumina provenea de la el. “Este un trandafir palat”, își spuse în gând, “Vreau să-l văd, vreau să-i admir frumusețea, vreau să-i simt mirosul, să mă las învăluit de el, să-l văd în toată splendoarea lui!” Auzindu-i dorința, o petală a trandafirului se transformă într-o rază strălucitoare de lumină.

“Te recunosc! Tu ai fost mereu cu mine!” exclamă el. “Așa este! Am fost mereu lângă tine”, îi răspunse raza de lumină. În acel moment, el se lepădă și se eliberă de toate grijile, nemulțumirile, fricile, judecățile și prejudecățile, precum și de toate limitările care-i fuseseră impuse. Toate acestea zăceau inerte lângă el și se micșorau tot mai mult până când dispărură definitiv, înghițite de lumina florilor de lumină.

“Ma întreb unde au dispărut toate?”, întrebă el. “Nici nu au existat vreodată! Tu le-ai hrănit cu imaginația până când au crescut și te-au învăluit, făcându-te să crezi că sunt reale”, îi răspunse raza de lumină. Nedumerit, puse o altă întrebare: “Vrei să spui că tot ce hrănim crește?” “Da, așa este”, răspunse Raza de Lumină. “Atunci vreau să-mi hrănesc sufletul! Vreau să învăț cum să-mi hrănesc sufletul!”, spuse el. “Bine, vino!”, îi răspunse vocea.

În acea clipă, el fu învăluit de o lumină cu mii și mii de raze. Amândoi pătrunseră în trandafirul palat. Începu să simtă căldura iubirii, o iubire ca un extaz din care nu se mai satura să se hrănească. Simți cum era ridicat și plimbat prin palatul în care totul îi era cunoscut. Sub picioarele sale erau mii și mii de petale strălucitoare ca niște diamante. Limbile de foc care îl învăluiau țeseau în jurul lui o îmbrăcăminte din fir de lumină.

Îmbrăcat de sărbătoare, a fost dus în ultima sală pe care nu apucase să o vadă. Ușile s-au deschis larg, iar mii de forme de lumină strălucitoare au format un culoar și apoi au spus, cântând:

“Bine ai venit, fiu al Celui Prea Înalt! Noi te-am așteptat!”

Atunci și-a adus aminte! Așa este! Așa este! Așa este! Acesta este adevărul. Acum știu! Am ales să cobor pentru că era necesar să trec prin lumea întunericului ca să nu uit niciodată Cine Sunt. Iubitul meu suflet m-a însoțit mereu și m-a adus înapoi! Cu inima plină de bucurie și înțelepciune, Globulețul de Lumină realiză că a venit aici pentru a învăța și a experimenta, pentru a crește și a se descoperi pe sine, pentru a-și hrăni sufletul cu frumusețea lumii și a iubirii nesfârșite.

Din acel moment, el a trăit în trandafirul palat, împreună cu raza de lumină și celelalte entități luminoase. A devenit un dansator al luminii, împărțind iubirea și luminând căile altora către înțelepciune și adevăr. Își amintea mereu de sursa sa divină și de adevărata lui identitate.

 

Înainte de a ne angaja în orice experiență sau călătorie, să ne punem întrebări esențiale și să ne conectăm cu sinceritate la dorințele noastre autentice.

De ce dorim să facem această experiență? Ce sperăm să câștigăm din ea? Suntem pregătiți pentru provocările care pot apărea?

Dacă nu ne punem aceste întrebări, este posibil să ne angajăm într-o călătorie care nu este potrivită pentru noi. De asemenea, este posibil să ne pierdem în călătorie și să uităm cine suntem cu adevărat.

 

Învață să asculți vocea interioară a sufletului tău și să rămâi fidel adevăratei tale naturi, în ciuda provocărilor și a presiunilor externe.

De asemenea,  este important să ascultăm vocea interioară a sufletului nostru și să rămânem fideli adevăratei noastre naturi, în ciuda provocărilor și a presiunilor externe.

În călătoria sa prin lumea întunericului, Globulețul de Lumină a fost tentat să se lase copleșit de frici, îndoieli și limitări. Cu toate acestea, el a reușit să rămână fidel adevăratei sale naturi, care era o ființă de lumină și iubire.

 

În adâncul fiecăruia dintre noi există o lumină strălucitoare, iar în căutarea lumii exterioare, să  nu uităm de esența noastră divină.

În cele din urmă, această poveste ne reamintește că în adâncul fiecăruia dintre noi există o lumină strălucitoare. Această lumină este esența noastră divină, acea parte din noi care este conectată la Divinitate.

În căutarea lumii exterioare, este important să nu uităm de această lumină interioară. Ea este sursa noastră de putere, de înțelepciune și de iubire.

 

Călătoria noastră în această lumea ne poate oferi lecții prețioase, dar să avem grijă să nu ne pierdem în hăţişurile acestei lumii.

Lumea întunericului este lumea fricilor, îndoielilor și limitărilor. Este o lume care poate fi foarte atrăgătoare, deoarece ne oferă iluzia că ne putem ascunde de noi înșine.

Cu toate acestea, este important să avem grijă să nu ne pierdem în lumea întunericului. Dacă o facem, ne vom îndepărta de esența noastră divină.

 

În mijlocul haosului și al confuziei, rămâne fideli luminiței din interiorul nostru și să hrănim iubirea și înțelepciunea sufletului nostru pentru a ne reaminti întotdeauna cine suntem cu adevărat.

În cele din urmă, în mijlocul haosului și al confuziei, este important să rămânem fideli luminiței din interiorul nostru. Această lumină este cea care ne va ghida pe calea spre adevărata noastră identitate.

Hrănind iubirea și înțelepciunea sufletului nostru, ne putem reaminti întotdeauna cine suntem cu adevărat.

 

Sursa foto

Pe curand,

Elena Riba

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *