conflictul interior poate declansa criza personala

Azi, voi continua seria articolului Criza personală/existenţiala. Te invit sa vorbim despre conflictul interior, cum declanşează criza. Conflictul interior generează presiuni, tensiuni şi conflicte intrapsihice/intrapersonale. Mai bine zis, ne împing într-o contradicţie cu noi înşine. Contradicţia între ce vreau cu adevărat şi ce fac în mod real (în relaţie cu mine, în relaţiile personale, profesionale, în mediul social, într-un parteneriat de cuplu, etc). Conflictul interior generează presiuni, tensiuni şi conflicte intrapsihice/intrapersonale. Mai bine zis, ne împing într-o contradicţie cu noi înşine. Contradicţie între ce vreau cu adevărat şi ce fac în mod real (în relaţie cu mine, în relaţiile personale, profesionale, în mediul social, într-un parteneriat de cuplu, etc). Dacă nu ai citi articolul anterior, click aici.

Ce este conflictul interior

Conflictul interior poate apărea la oricine. In diverse situaţii, fiind de obicei în strânsă legătură cu întrebarea: “Am făcut bine sau nu?” sau “Care sunt gândurile care, în situaţia dată, îmi oferă un oarecare confort psihic?”

Are repercusiuni asupra relaţiilor interumane şi invers. Atunci când persoana în cauză înlocuieşte motivul real al conflictului îşi alege ca „ţap ispăşitor”, pe cineva din apropiere. De cele mai multe ori, persoana nu este conştientă de ceea ce se întâmplă în interiorul ei. Caută în interacţiunea cu ceilalţi motive de „autojustificare”.

De exemplu atunci când interacţionam cu o persoană care este critică. Ea se va uita în permanenţă doar în terenul celuilalt şi va spune că acela greşeşte. Ii va caută, mai pe româneşte nod în papură. În momentul în care se uita la slăbiciunile celuilalt, persoana în cauza fuge de ea. Fuge de ceea ce se afla în interiorul său. Ea nici nu se gândeşte că se afla într-un conflict interior cu ea însăşi.

Conflictul interior maschează propria lipsa de încredere

Persoana maschează propria lipsa de încredere, învinuindu-l pe celălalt. Proiecţia pe care o face asupra celeilalte persoane arata ca persoana în cauză nu are acces la zona dureroasă din inconştientul său, la refulările propriilor nemulţumiri şi a stimei de sine, scăzută.

Astfel, ea nu are cum să îşi facă o introspecţie şi să acceseze acea zonă dureroasă care îi crează conflictul . Nu se uite la ea ca şi întreg şi să îşi pună întrebările: Cine sunt eu? De ce sunt atât de critică?

Când aleg să fug de ceva din mine, de acea zonă în care refulez durerea, nu voi face altceva decât să o reprim şi să îmi protejez slăbiciunile. Evit să iau contact cu acest conflict şi astfel proiectez propriul conflict interior în exteriorul meu, prin justificarea deciziilor, acţiunilor şi a comportamentului.

Conflictul interior şi justificarea acţiunilor, atitudinilor

Persoana care traversează o criză personală simte nevoia să îşi justifice deciziile şi să demonstreze continuitatea dintre felul în care gândeşte şi cel în care acţionează . Ilustrarea plastică în celebra fabulă cu vulpea şi strugurii ne arata discontinuitatea dintre dorinţa ei şi ce a reuşit să facă. Pana la urma vulpea s-a convins singură că oricum strugurii la care nu a reuşit să ajungă erau prea acri.

Disonanţa cognitivă se produce atunci când realitatea se dovedeşte mai prejos decât aşteptările pe care o persoană le are de la ea. În concluzie, ea caută modalităţi de rezolvare a conflictului interior şi exprimă în mod evident, în permanenţă comportamente auto-justificatoare, proiectându-le pe un altul. Vă sunt cunoscute expresiile: „din cauza ta s-a întâmplat acest lucru..; dacă nu ai fi făcut asta, nu s-ar fi întâmplat…; tu eşti de vină, ca eu mă simt aşa…” şi multe altele de genul acesta.

Conflictul interior influenţează comportamentul

Poate îmi vei spune că numai alţii le fac, dar la nivel subtil şi poate indirect, inconştient le facem cu toţii. Toţi avem zone dureroase, refulate şi reprimate în inconştient. Aşa că te rog, urmăreşte în continuare ce vreau să spun când afirm acest lucru.

Acest comportamene de autojustificare sunt atitudinile şi acţiunile noastre negative, indezirabile. Comportamentele noastre negative faţă de ceilalţi. Nu ne plac, ne incomodează şi le aruncăm în inconştient, le sechestram, nu vrem să ne aducem aminte de ele. Este zona din inconştient la care nu vrem să avem acces, deoarece suntem atât de agili încât fugim de ele.

Toate aceste complexe ne crează conflicte interioare. Le avem, sunt stocate în memoria noastră, dar acest lucru nu însemna că scăpăm de ele. Ele se manifesta prin acţiunile noastre. Vin şi ne reamintesc că există şi apar în mod special întotdeauna prin interacţiunile interumane pe care le avem. Proiectând totul în exterior, ne facem noua rău la fel şi celor din preajma noastră. Cum facem acest lucru?

Cum se manifesta conflictului interior în exterior

Atunci când renunţam la acele părţi din noi, considerăm că nu avem nevoie de ele dar prin interacţiune cu alte persoane tot acest conţinut inconştient se manifestă.

Aceste amintiri ale inconştientului ne fac să ne simţim atraşi sau să identificăm anumite persoane ca fiind familiare. Nu ne putem explica de ce se întâmpla acest lucrul şi totuşi se întâmplă. Dintr-o privire, dintr-un gest, dintr-o atitudine… pe care o face persona respectivă o face, facem asocierea cu ceva cunoscut, familiar.

Conţinutul al acestui complex ne face să alegem

Tot acest conţinut al acestui complex ne face să alegem, cumva la nivelul atracţiei, al misterului şi al fascinaţiei, tocmai pentru a încerca rezolvarea lucrurilor. Ele ne împing să căutăm următoarea întâlnire şi următoarea întâlnire, tocmai pentru că cer rezolvare.

V-am dat mai sus exemplul cu acea persoană critică. Ce vreau să spun cu asta, este că niciodată nu vorbim despre părţile din noi care nu ne plac nici nu le băgăm în seamă, ci vorbim doar despre plusurile noastre. Despre ceea ce ne place despre noi „Eu sunt aşa de bun, dar numai mie mi se întâmplă…; Am făcut tot ce am putut, dar ce am primit…”; Am investit în el şi el este nerecunoscător…”; „Am investit în relaţie şi el tot m-a părăsit…” şi multe alte exemple. Dar sunt aceste imagini de sine reale?

Conflictul interior şi imaginea de sine falsă

Aceste imagini de sine pe care nu o vreau să o văd ca întreg, ci privesc doar o parte din ea, în fapt ne aduc la întâlnirea cu o anumită persoană familiară, care îmi aminteşte de ceva cunoscut din mine. De ce se întâmpla acest lucru? Deoarece ceea ce cred despre mine, la nivel mai profund nu este realitatea. Doar prin aceste experienţe personale, în trecerea dintr-un opus în altul, ne găsim pe noi în clipa în care ne “întâlnim” în exteriorul nostru. Aceste zone hermetice din interiorul nostru se manifestă, se petrec, se succed prin interacţiunea cu celălalt.

Confruntarea cu propria mea imagine interioară

Confruntarea cu propria mea imagine interioară, reală este un fenomen foarte impactant. Impactarea cu conţinutul ei este dureroasă. De ce este dureroasă şi fug de această imagine interioară? Răspunsul poate fi cât se poate de simplu! De teama complexului moral, de teama de a fi abandonaţi, de a ni se întoarce spatele, de a fi judecaţi. Exemplul relevat ar fi atunci când am un eşec. Trăiesc cu teama că dacă lumea va vedea această parte din mine mă vor abandona sau îmi vor întoarce spatele.

În felul acesta îmi făuresc o imagine de sine, la fel ca o mască. De fapt, ea este selectată de ego-ul nostru în raport cu situaţia în care ne aflăm. Este acea mască pe care o folosim pentru a ne ascunde de interpretarea şi descoperirea pe care o fac ceilalţi despre noi.

Cu siguranţă o facem cu toţii. Să nu vă imaginaţi că nu o facem. Cu greu auziţi oameni recunoscând cum sunt. Ne cărăm măştile acestea peste tot. Pentru a nu ne face de râs, pentru a nu ne trăi eşecul… punem masca pentru a fi in siguranţă, pentru a fi mai adaptativi ȋn viaţă.

Presiunea falsa a imaginii de sine

De obicei societatea, mediul familial ne împing într-o zonă destul de tensionată şi neconforma cu ceea ce dorim. Trebuie să facem faţă pentru a ne căpăta un statut, un loc în societate, pentru a fi acceptaţi în mediul familial, în grupul de prieteni…

Ne dăm seama că nu facem faţă şi atunci singurul lucru pe care ne rămâne este să afişăm aceasta masca. Sub această masca avem posibilitatea să simulăm ca totul este bine. Astfel, suntem acceptaţi.

La un moment în viaţa vom resimţi această faţetă ca pe o presiune. Şi, chiar dacă ne dorim să fim acceptaţi totuşi ne simţim neînţeleşi şi singuri. Se crează un gol interior. Îl simţim ca pe un vid, ca o presiune pe care o punem pe noi. De ce? Pentru că presiunea este atât de mare încât nu mai putem duce această faţetă şi la un moment dat ea va răbufni.

Conflict interior generator de angoase

Va naşte un conflict generator de angoase. Adică de temeri şi de stări interne care nu sunt foarte confortabile. Persoanele respective nu înţeleg de unde apar. Se trezesc cu o somatizare în corp. Somatizarea şi stările psihice arata că, conflictul este foarte vechi. Nu se întâmplă aici şi acum (prezent), ci conflictul interior este foarte vechi.

Problema cu care se confrunta persoana respectivă este doar vârful vizibil al aisbergului care este la suprafaţă în toate situaţiile de criză. Probleme reală care generează conflictul, este că în lumea aceasta mi se pervertesc instinctele. Alt cineva (societate, mediul familial…) îmi spune ce este drept, adevărat şi just şi cum să mă comport. Eu fac lucrurile acestea din inerţie. Uneori le fac atât de mult încât neg ceea ce simt, ceea ce este în mine şi atunci apare conflictul. Atunci, când apare acesta nu ne mai simţim în regulă în viaţa noastră şi cu noi înşine, cu oameni din jurul nostru s.a.m.d.

În articolul următor voi continua să abordez subiectul – “De ce conflictul interior cere rezolvare”.

Cu drag,
Elena Riba
Consultant Psihoterapie Pozitivă
Life&Vocaţional Coach
Terapeut& Fromator
Mob: +40(0)72.290.7110
https://energyvita.ro/

Lasă-mi un mesaj cu ce probleme te confrunți, adresa de mail și numărul de telefon pentru a te contacta.