cum me influienteaza dezideratele sociale

Constructele sociale sau dezideratele sociale

În seria articolelor “ Criza personală/existenţiala si sensul ei”, am explicat cum acumulam, pe baza emoţiilor, tot ceea ce absorbim în copilăria mică prin interacţiunea cu adulţii. Azi, aş dori să înţelegem cum s-au format dezideratele sociale, cum ne influenţează. Acestea sunt un element importante în declanşarea crizei personale/existenţiale.

In acest articol doresc să demistific felul în care aceste constructe sociale/deziderate sociale se bazează pe un ideal care nu este al tău. Acest ideal este bine structurat şi înrădăcinat.

 Acesta la un moment dat în viaţă va sabota fără să fiţi conştienţi. Vă veţi surprinde asaltat de întrebări de genul: “Ce se întâmpla în viaţa mea de nimic nu merge?…; De ce mă simt aşa?..; Ce nu este în ordine cu mine?…; De ce nu pot avea o relaţie armonioasă în cuplu?… De ce mă confrunt mereu cu oameni care nu îmi plac?…”; “Oare, îmi este sortit să îndur mereu suferinţa?…; şi multe altele.

“Pentru a înţelege un lucru, ne rămâne să-l acceptăm”

                                                             Carl Gustav Jung

Când veţi înţelege constructele sociale sau dezideratele sociale, ceea ce rămâne de făcut este găsirea soluţiilor.

Constructele sociale vă spun cum ar trebui să vă comportaţi. Toate acestea s-au sintetizat în zona copilăriei mici prin felul în care le-am format ca insight-uri:

  • Cum sunt privit, acceptat
  •  Cum mi-au fost acceptate părerile
  •  Cum mi-au fost împlinite nevoile de bază
  •  Cum am fost valorizat
  •  Dacă sunt primit ca participant activ alături de ceilalţi. Dacă mă implica în activităţile lor

Ele devin un IDEAL care nu este al meu. Acest ideal Nu se bazează pe REAL(aici şi acum), a ceea ce vreau eu în fapt. Am făcut un remember al articolului anterior.

Pentru a înţelege mai bine acest ideal vă propun să fim atenţi cum ne formează anumite fraze pe care le auzim când suntem mici.

 Cum vă influenţează faimoasele fraze din copilărie care devin un Ideal, dar care nu este al meu.


 Probabil v-aţi confruntat cu fraze de genul:

Dacă erai băieţel şi plângeai..” nu plânge trebuie să fii bărbat”.

Dacă erai fetiţa, poate ai auzit..” trebuie să fi cochetă, să îţi aranjezi, părul, rochiţa. Aşa trebuie să fie o fetiţă”…s.a.

 Fraze comparative

Poate vă aduceţi aminte de faza când luaţi o notă mică.

Veneai acasă şi erai întrebat” Ce notă ai luat?”… şi următoarea întrebare era. “Ce notă a luat Gigel?… Tu de ce nu poţi să iei note bune, iar el poate? “

Sau când făceaţi o trăsnaie de a copilăriei şi vi se spunea – “Uite, ce cuminte este Alin, tu eşti rău…” sau alte fraze de genul acesta…

Alti stiu de ce ai nevoie

 Dar, cum vă simţeaţi când alţii ştiau ceea ce aveati nevoie… “Ar trebui să mergi la liceul acela să poţi să fii cineva… Ar trebui mergi la acea facultate, este mult mai bună pentru tine decât cea pe care ai ales-o tu… Trebuie să vorbeşti frumos, să nu mă faci de râs”… şi multe altele de acest gen.

Sau cum vă simţeaţi când vroiaţi să faceţi un lucru şi pentru că, nu puteai să le realizezi la nivelul aşteptărilor adulţilor vi se spunea ceva de genul – “Lasă că fac eu în locul tău, oricum tu nu te pricepi/nu îl faci bine/eşti prea mic/ai două mâini stângi…”. Şi multe alte fraze de genul acesta.

Frazele de lauda exagerata

Acum, să trecem şi la acele fraze ȋn care erai lăudat cu exagerare pentru meritele tale, dar care nu prea reprezentau realitate. “Ca tine nu este nimeni, mama te iubeşte doar pe tine…; Tu faci lucrurile mult mai bine decât ceilalţi…; Ştiu sigur că vei lua acest examen…; Ceilalţi sunt proşti, dar tu eşti deştept…; Profesoara nu te-a apreciat la adevărata ta valoare, dar tu eşti inteligent…; Nu trebuie să-i bagi ȋn seamă, oricum nu se ridică la nivelul tău..” şi multe astfel de fraze.

Exemple de genul acesta pot fi continuate. Ceea ce vreau să sugerez este ca toate acestea sunt nişte insight-uri care s-au format din timpul copilăriei. Fără să fim conştienţi de acestea, ele ne influenţează pe tot parcursul vieţii noastre, ne dau un sens. Mai bine zis, ne formează imaginea de sine. Cu această imagine de sine conturată ne aşezăm următoarele etape ale vieţii.

Cum acţionam pe baza acestor insight-uri

 De câte ori, când a-ţi vrut să mergeţi la întâlnirea cu propriile experienţe şi apoi, a-ţi renunţat. Ce s-a întâmplat? Te-ai simţit temător şi nesigur deoarece, nu vroiaţi să îi dezamăgiţi pe cei la care ţineaţi. În schimb, vă doreaţi propriile experienţe. Să experimentaţi! De ce vă doreaţi propriile experienţe? Pentru că inconştient ştiai că doar aşa vă puteţi dezvolta personal şi vă puteţi cunoaşte!

Şi totuşi v-aţi abandonat propriile experienţe în favoarea celorlalţi. La nivel conştient se formau gânduri de genul: „Fac bine oare ce fac?; Aleg bine?; Ce se va întâmpla dacă…?; Pot să fac asta?; Oare, este calea bună?; Ce vor spune ceilalţi?; Ce se întâmplă dacă fac asta?; Dar, dacă fac cealaltă?; Oare, voi supăra pe cineva?; Vor fi mândri de mine, dacă aleg să fac acest lucru..; Dacă voi reuşi, astfel pot obţine încrederea lor, mă vor adula, mă vor valoriza”…s.a.

Indecizia şi nesiguranţa, ȋn astfel de momente îşi pun amprenta pe tot ceea ce facem. În felul acesta ne disociem, ne deconectăm de la propriile aspiraţii şi inconştient ţinem cont de ceilalţi, de acel TREBUIE. Nu ne dăm seama, dar la o analiză mai ȋn profunzimea lucrurilor, veţi vedea că este adevărat.

 Cred că v-aţi confruntat cu aceste conflicte ale ruminaţilor minţii? Şi ce facem?

Până la urma cedam şi renunţam să mai încercăm. De ce? Starea interioară are o încărcătură emoţională mare. Mă gândesc că dacă voi avea un eşec nu va fi bine, pentru că s-ar putea să suport ruşinea care mă baca în vinovaţie ceilalţi au dreptate. Astfel, încercam să evităm ceea ce credem că este dezastru pentru noi. Renunţăm să ne permitem să avem propriile experienţe eşecul. Fie ele aşa cum erau!

 Rezonanta psihică, presiunea sub care se trăieşte devine tot mai mare până când cedăm pentru că, ne este frică că nu vom reuşi. Şi ȋn felul acesta, ne oprim,încetăm  să mai creştem, să învăţăm din propria experienţă.

 Acum să vedem şi când vă atingeţi un obiectiv ce se întâmplă. Vă atingeţi obiectivul propus, după un timp vă daţi sema că acel obiectiv devine inconfortabil pentru voi. Simţi că vine cu o încărcătură emoţională şi psihică prea mare pentru ceea ce vă doriţi să fie ȋn realitate conform cu aşteptările voastre. Astfel, vă treziţi ȋn imposibilitatea de va asuma acel obiectiv doar pentru voi, deoarece la nivel inconştient ȋl doreai pentru ai face pe alţi mândri. Pentru a fii acceptat prin intermediul realizărilor voastre sau a statutului vostru făurit prin atingerea obiectivului respectiv.

Cum erodeaza insight-ul

Tot acest complex de insight-uri, crează presiuni, tensiuni şi conflicte intrapsihice/intrapersonale. Mai bine zis, ne împing într-o contradicţie cu mine însumi. A ceea ce vreau cu adevărat şi ceea ce fac în mod real (în relaţie cu mine însumi, în relaţii personale, profesionale, în mediul social, într-un parteneriat de cuplu, etc).

 În timp şi încet, insight-urile erodează structura psihică până vor fii externalizate prin tot felul de simptome în corp sau prin conflicte în relaţie cu ceilalţi. Vin cu un limbaj care vă dau de ştire ca ceva nu este în ordine. În cele din urmă se declasează un conflictul interior care va crează un disconfort total şi chiar nu îl înţelegeţi. El devine din ce în ce mai pregnant, mai audibil, deoarece cere o rezolvare.

În articolul următor voi reveni cu amănunte despre conflictul interior. De ce cere rezolvare şi cum poţi trăi o viaţă mai asumată în conformitate cu adevăratele tale aspiraţi.

Lasă-mi un mesaj cu ce probleme te confrunți, adresa de mail și numărul de telefon pentru a te contacta.