Odata Globuleţul de Lumină a privit inspre noaptea întunecată.

A simtit o atracţie nestăpânită sa mearga să văda acea lume.

povestea globului de lumina

I s-a spus că dacă vrea să coboare acolo va trebui să-si aleaga un trup-imagine pentru ca asa fac toţi cei din acea lume, isi ascund lumina in acele trupuri-imagine.

Plin de nerabdare, Globuleţul îşi spuse în sinea sa… voi cobori din lumină si voi explora şi experimenta aceasta lume fascinantă.

Vreau să văd cum este să mergi prin noapte, să privesti întunecimea, să o simti şi să o trăiesti.

Pentru ca sinceritatea sufletului este importantă în lumea din care vin, este imperios necesar să mă gândesc mai intai dacă vreau sa fac aceasta calatorie din pura curiozitate sau chiar vreau să văd cum este ea cu adevărat.

După ce a găsit răspunsul, globuleţul a coborât purtand trupul-imagine al unui copil.

A început să înveţe cum să trăiasca in această lume. A invatat ce trebuie să facă pentru a “da bine”, cum să se poarte pentru a fi acceptat, cum să îi facă fericiţi pe ceilalti, cum să aleagă în funcţie de ce vor ceilalti. A invatat să judece, să se certe, sa faca ce cred altii ca este bine pentru el, să devina competitiv, să se lupte pentru ceea ce vrea, să se impună, şi multe alte astfel de lucruri.

Timpul a trecut, el a crescut si a devenit adult . A uitat insa cu desavarsire de lumea din care a venit. Cuprins de frici, griji si multe temeri, s-a pierdut în negura acestei lumi. Totusi un gand nu-i dadea pace…. ceva nu era în ordine în această lume în care trăia.

De la o vreme tot zărea o luminiţă mică pe care o distingea cu greutate.

A hotărât să meargă să vadă ce este cu ea. S-a apropiat şi a văzut că se mişcă ca un fulg.

Am s-o urmez – îşi spuse în gând, este asa de frumoasa! Toate fricile si indoielile pe care le invatase inca de copil, au inceput sa-l incolteasca. Nu ştia ce să facă. Să mearga după luminiţa sau să rămână. Atunci luminiţa l-a îmbrăţişat. El i-a simţit căldura si tandreţea! In timp ce mergea ghidat de ea, a observat că sub paşii săi se aprind lumini care apoi se transforma în flori mici de lumină. Entuziasmat, a început să danseze in timp ce miile de flori multicolore se adunau intr-o lumină mare strălucitoare…

-Ce multe flori am făcut! Si uite ce lumina mare! Ce sa fie?! – s-a intrebat el

Apoi, o voce, ce venea de dincolo de el, i-a marturisit:

-Am fost mereu aici… sunt dorinţa sufletului tău, iar dorinţele tale tainice sunt şi ale mele!

-Te aud! Te aud din ce în ce mai clar… Toată această lumină am făcut-o împreună!- spuse el incantat

Cu un glas ca de clopoţel îi spuse… si inca multe altele vom face împreună… Ridică ochii acum! – ii spuse vocea

El a ridicat ochii şi a văzut un trandafir imens. A început să alerge spre trandafir şi a observat că aproape zbura. Cu cât se aproapia de trandafir cu atât ii era mai clar că lumina venea de la trandafir. Este un trandafir palat îşi spuse în gând… Vreau să îl văd, vreau să îi văd frumuseţea, vreau să-i simt mirosul… să mă las învăluit de el… sa-l vad in toata splendoarea lui. Auzindu-i dorinţa o petală a trandafirului s–a transformat într-un raza de lumină strălucitoare.

-Te recunosc!… Tu ai fost mereu cu mine!…exclama el

-Aşa este! Am fost mereu lângă tine – îi răspunse raza de lumină.

În acel moment s-a lepadat si s-a eliberat de toate grijile, toate nemulţumirile, fricile, judecăţile şi prejudecăţile,de toate limitările care îi fusesera impuse, Acestea zăceau inerte, langa el. Se făceau din ce în ce mai mici până ce au dispărut definitiv fiind înghiţite de lumina florilor de lumină.

Ma întreb unde au dispărut toate?!

-Nici nu au existat vreodata! Tu ai hrănit imaginile lor până ce ele au crescut şi te-au învăluit, facandu-te sa crezi că sunt reale – ii răspunse raza de lumină

 Nedumerit, puse o altă întrebare:

– Vrei să spui că tot ce hrănim creşte?

-Da,asa este – răspunse Raza de lumină.

-Atunci vreau să-mi hrănesc sufletul!. Vreau să mă înveţi cum să-mi hrănesc sufletul! –spunse el

-Bine, vino!

În acea clipă el a fost invaluit de o lumină cu mii şi mii de raze. Amândoi pătrunseră în trandafirul palat. Începu să simtă căldura iubirii, o iubire ca un extaz din care nu se mai satura să se hrănească. Simţii cum era ridicat şi plimbat prin palatul in care totul i se părea cunoscut. Sub picioarele sale erau mii şi mii de petale strălucitoare ca nişte diamante. Limbile de foc care îl învăluiau ţeseau în jurul lui îmbrăcăminte din fir de lumină.

Îmbrăcat de sărbătoare, a fost dus în ultima sala pe care nu apucase să o vadă. Uşile s-au deschis larg şi mii de forme de lumina strălucitoare au format un culoar si apoi au spus,cântând:

-Bine ai venit, fiu al Celui Prea Înalt! Noi te-am aşteptat!

Atunci şi-a adus aminte! Aşa este! Aşa este! Aşa este!

Acesta este adevărul. Acum ştiu! Am ales sa cobor pentru că era necesar să trec prin lumea întunericului ca să nu uit niciodată Cine Sunt.

Iubitul meu suflet m-a însoţit mereu si m-a adus înapoi!

Autor Elena Riba

Lasă-mi adresa de e-mail și te voi contacta.