Cineva l-a întrebat pe Mulla Nasroddin: “De ce eşti atât de trist?”

Mulla a răspuns: “Soţia mea a insistat să nu mai joc cărţi şi alte jocuri de noroc, să nu mai fumez şi să nu mai beau. Am renunţat la toate aceste lucruri.”

Omul a spus: “Soţia ta trebuie să fie foarte fericită acum”.

Nasruddin: “Tocmai asta e problema. Acum nu mai are de ce să se plângă aşa că este foarte nefericită. Începe să vorbească, dar nu are de ce să se plângă. Acum nu mă mai poate face responsabil pe mine pentru nefericirea ei. Credeam că dacă o să renunţ la toate aceste lucruri o voi vedea mai fericită, dar a devenit mai nefericită ca oricând. ”


Povestile pot fi considerate o abordare utilă pentru modificarea gândirii şi a comportamentului faţă de mediul înconjurător. Ele s-au dovedit utile, acolo unde se întâmpina rezistenţă în procesul terapeutic, fără a ataca direct clientul şi valorile lui, dimpotrivă îi permite să-şi vadă şi să-şi conştientizeze ideile sale în raport cu altele.

A arunca responsabilitatea asupra altora nu este o soluţie. A impune unuia şi altuia ce să facă, mai devreme sau mai târziu se vor epuiza toate metodele şi astfel , nu aţi mai avea pe cine să aruncaţi vină.

A aruncă vina în permanenţă asupra altuia se crează un cerc vicios. Omul nefericit nu va mai realiza că prin acest comportament îi va face şi pe alţi părtaşi la nefericirea lui.

 Atunci când se caută cauza în interior, se va găsi şi soluţia spre a trăii o viaţă împlinită şi fericită.

 

Poveşti orientale în psihoterapia pozitivă